În data de 10 Noiembrie 2006, aproximativ 200 de oameni au participal la prima Manifestatie pentru Solidaritate, protestând pe strazile Bucurestiului împotriva tuturor formelor de discriminare.

Atunci când nu poti obtine o slujba datorita culorii pielii tale, când sotul îti spune sa taci din gura pentru ca esti proasta, când nu îti poti tine prietenul de mâna din cauza privirilor si a remarcilor oamenilor, când nu ai oportunitatea de a merge la scoala pentru ca esti orb, sarac sau pentru ca nici parintii tai nu au avut aceasta oportunitate la rândul lor, atunci ceva trebuie sa se schimbe.

Discriminarea se regaseste în multe situatii din viata cotidiana, iar de cele mai multe ori nu este constientizata de oameni. Aceasta reprezinta o platforma pentru sustinerea ierarhiilor, într-o societate care se afla într-un proces de continua divizare în grupuri minoritare si majoritare. Atunci când discriminarea este ignorata, tolerata, acceptata sau încurajata, se creaza un teren propice pentru ca anumite grupuri sa-si exercite asa zisa superioritate asupra altora, ascunzându-se în spatele conceptului de normalitate.

În momentul de fata, în România se practica multe tipuri de discriminare care corespund marginalizarii anumitor grupuri sociale, pe criterii sociale, economice, etnice, de gen sau orientare sexuala.

Situatia populatiei rrome nu s-a schimbat în ciuda numeroaselor programe derulate de catre organizatii guvernamentale si non-guvernamentale care vizau integrarea sociala si economica a acestora. Catalogati drept “tigani”, accesul acestora la educatie, munca si stabilitate economica, precum si la participare politica, este înca limitat atât din punct de vedere formal, cât si informal.

Desi nu mai sunt incriminate penal din anul 2000, cuplurile homosexuale nu dispun de drepturi si sunt considerate ca fiind anormale de catre majoritatea populatiei. Ca si exemplu am putea aminti contra manifestatia utlranationalistilor, a suporterilor din galeriile microbiste si a crestinilor conservatori împotriva manifestatiilor Gay Parade din 2005 si 2006.

Conflictele nationaliste dintre români si maghiari, sau prejudiciile rasiste orientate catre populatia de culoare reprezinta doar câteva dintre variatele exemple de discriminare din societate. De asemenea, marginalizarea socio-economica a persoanelor vârstnice sau cu dizabilitati este considerata a fi o practica discriminatoare.

Constientizând aceste probleme, un grup informal de tineri s-a reunit în toamna lui 2006 pentru a organiza o actiune care sa aduca toate aceste chestiuni în atentia publicului larg. Pornind de la discutii simple pe tema discriminarii în contextul societatii actuale, acestia s-au hotarât sa organizeze o zi activista care sa cuprinda o manifestatie si un concert pentru solidaritatea umana.
Ca si data simbolica, vinerea de dupa 9 noiembrie, respectiv Ziua internationala împotriva rasismului, nationalismului si anti-semitismului a fost aleasa pentru a comemora victimele Holocaustului. Contributia autoritatilor române la uciderea evreilor si rromilor, reprezinta un subiect putin discutat si cunoscut în România, la momentul actual.

Sub sloganul Normalitate? Nu Multumim! Un numar însemnat de flyere, postere, precum si un amplu comunicat de presa au fost împartite pe strazile Bucurestiului, în timp ce prin intermediul internetului, oameni din alte orase si chiar si din strainatate au fost anuntati în legatura cu evenimentul ce avea sa urmeze.

Diferite organizatii care militeaza pentru drepturile minoritatilor au fost invitate sa contribuie cu idei si materiale la pregatirea actiunii ce avea sa urmeze. De asemenea, au fost colectate o serie de articole si ilustratii pe tema discriminarii, rasismului si nationalismului care au fost tiparite în format de brosura.

În data de 20 noiembrie, aproximativ 200 de oameni, cu mult peste asteptarile organizatorilor, s-au reunit în centrul Bucurestiului pentru a demonstra pentru solidaritate si împotriva tuturor tipurilor de discriminare. Mesaje precum Fiecare cu normalitatea sa sau Toti diferiti, toti egali! au fost scrise pe bannere, iar slogane precum Nimeni nu este ilegal! sau O singura rasa, rasa umana! erau scandate pe strazile aglomerate ale Bucurestiului.

Pietonii au manifestat în acelasi timp interes dar si o oarecare retinere, în momentul în care au primit fluturasii continand informatii despre actiune. Televiziunea nationala a transmis evenimentul în direct, iar mass-media a realizat interviuri cu activisti si trecatori.
A fost pentru prima oara când Bucurestiul a gazduit o astfel de actiune.

Pe locul în care se va construi Memorialul Victimelor Holocaustului, a fost tinut un discurs prin care s-au facut publice motivele si scopurile manifestatiei, acesta fiind urmat de o invitatie la concertele din aceeasi seara.

Mai tîrziu, clubul era plin de oameni care vizionau filme sau ascultau concerte. Toate formatiile invitate sa participe au texte cu mesaj social pozitiv si au acceptat invitatia în semn de solidaritate cu scopul actiunii, concertând ca voluntari.

Tinând cont de faptul ca evenimentul a fost organizat într-un timp relativ scurt si de un numar scazut de oameni care nu dispuneau de nici un buget prealabil, întreaga actiune poate fi considerata un mare success si un bun exemplu de organizare nonguvernamentala si nonprofit, pentru un scop comun.
Ca si autocritica, organizatorii au putut observa numarul mic de participanti care fac parte din categoria celor discriminati propriu-zis, acest fapt datorându-se slabei mediatizari anterioare a evenimentului.

Analizând impactul actiunii, acelasi grup de activisti a decis sa organizeze evenimente similare în mod constant (periodic), cu scopul de a informa si sensibiliza populatia în legatura cu fenomenul discriminarii si cu necesitatea implicarii acestora în solutionarea acestor problemelor.

Evenimentul a fost initiat si organizat de urmatoarele ONGuri si grupuri informale: Asociatia Aqvarius, Accept, Agentia de Monitorizare a Presei, Asociatia Komunitas, Romani Criss, Centrul romilor Amare Rromentza, Centrul de Resurse pentru participare publica, D MEDIA, Indymedia Romania, Ladyfest Romania, Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Organizatia Femeilor Refugiate, reteaua UNITED (retea europeana impotriva nationalismului, rasismului, fascismului si in sprijinul imigrantilor si refugiatilor), You and Me si trupele care au concertat: Pavilionul 32, Nihilistic, Mohawks, Tep Zepi, Buzz, Aku.