"Nu sunt rasist pentru că nu am nimic cu negri atâta timp cât aceştia se integrează şi se supun regulilor noastre. De fapt, am chiar câţiva prieteni negri...”

Poate v-aţi confruntat deja cu această opinie sau cu una asemănătoare.
Poate aţi încercat deja să explicaţi că ceea ce înţelegeţi prin toleranţă nu înseamnă că totul e permis. Poate aţi purtat deja o discuţie confuză despre „stânga” şi „dreapta” cu cineva din altă parte a Europei.

În această broşură informativă ne propunem să discutăm pe marginea unor termeni pe care îi folosim deseori în activitatea noastră de zi cu zi. „Definiţiile” cuprinse în această broşură sunt pur şi simplu idei. Acestea nu reprezintă unica expresie a unui adevăr de netăgăduit. Limba este într-o continuă transformare, şi odată cu ea se schimbă termenii şi conceptele. În timp, aceştia pot ajunge să însemne cu totul altceva. În cadrul cooperării internaţionale cât şi în cadrul cooperării cu vecinii noştri, trebuie să avem mereu în vedere că ceea ce spunem poate să însemne altceva pentru interlocutorul nostru. trebuie să fim conştienţi de „capcana cuvintelor”.

DREPTURILE OMULUI

Drepturile Omului sunt drepturi de care ar trebui să se bucure orice fiinţă umană, fără excepţie, şi se bazează pe ideile filosofilor iluminiştii din secolul al XVIII-lea. Prin Drepturile Omului înţelegem drepturi sociale (drepturi care depind de implicarea pozitivă a guvernului, cum ar fi hrana, adăpostul, slujba, etc.) şi drepturi politice (care în esenţă garantează neimplicarea guvernului, cum ar fi libertatea de conştiinţă şi de exprimare, protecţia împotriva detenţiei şi torturii, etc.). Toate ţările Europei, cu excepţia unor state foarte mici sau foarte noi, au semnat Declaraţia Europeană a Drepturilor Omului sau Declaraţia Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului. În prezent există dezbateri cu privire la introducerea unor drepturi cum ar fi dreptul de a trăi într-un mediu nepoluat.
EGALITATEA

Egalitatea înseamnă că nici o persoană nu este mai importantă decât alta, indiferent de cine sunt părinţii ei şi de poziţia socială. Bineînţeles, oamenii nu sunt identici în ceea ce priveşte interesele, competenţele, stilul de viaţă. Deci egalitatea înseamnă şanse egale şi drepturi egale. Oamenii trebuie să aibă şanse egale de a reuşi în educaţie şi muncă, în funcţie de propriile eforturi. Egalitatea nu va deveni realitate decât în momentul în care oamenii vor avea acces în mod egal la locuinţă, asistenţă socială, drepturi civile şi cetăţenie.

TOLERANŢA

Toleranţa înseamnă respect, acceptare şi aprecierea diversităţii lumii în care trăim în ceea ce priveşte cultura, formele de expresie şi modurile în care fiecare înţelege să fie uman. Toleranţa înseamnă armonia acestor diferenţe şi vine din cunoaştere, deschidere, comunicare şi libertate de gândire, conştiinţă şi credinţă. Toleranţa înseamnă să fii tu însuţi fără să le impui altora părerile tale. Toleranţa înseamnă să nu cedezi şi să nu renunţi. Toleanţa înseamnă, mai presus de orice, o atitudine activă care se sprijină pe recunoaşterea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale celorlalţi. Toleranţa nu înseamnă tolerarea inechităţii sociale sau abandonarea sau slăbirea convingerilor personale. Toleranţa nu este întotdeauna un concept pozitiv. Accepţiunile tradiţionale ale termenului nu includ respectul sau acceptarea.

INTOLERANŢA

Intoleranţa înseamnă lipsa de respect pentru modul de viaţă şi credinţele altora. Acest lucru devine evident când cineva nu admite ca ceilalţi să se comporte diferit sau să aibă opinii diferite. intoleranţa poate însemna că oamenii nu sunt trataţi corect din cauza convingerilor religioase, sexualităţii, sau chiar din cauza hainelor şi coafurii. Intoleranţa nu acceptă diversitatea. Ea stă la baza rasismului, antisemitismului, xenofobiei şi discriminării în general şi duce deseori la violenţă.

PREJUDECĂŢILE

Ai prejudecăţi atunci când îţi formezi o părere despre o persoană fără să o cunoşti, doar pe baza presupuselor caracteristici ale grupului din care crezi că face parte. Prejudecăţile sunt idei complexe gata formate, în care credem fără ca acestea să fi fost vreodată dovedite. Mintea umană nu poate lucra în absenţa oricărei prejudecăţi, dar devenind conştienţi de prejudecăţile noastre le putem depăşi. Când cineva are prejudecăţi, acesta va tinde să vadă numai acele lucruri care îi confirmă ideile şi care întăresc astfel prejudecăţile şi stereotipurile în care crede. Stereotipul este o părere generalizată despre categorii întregi de oameni.

DISCRIMINAREA

Discriminarea înseamnă să judeci pe cineva şi să ai o atitudine negativă faţă de el/ ea pe baza unor caracteristici irelevante cum ar fi culoarea pielii, sexul, orientarea sexuală, naţionalitatea, statutul social, etnia, etc.

XENOFOBIA

Ad litteram, „xenofobia” este frica de străini. Termenul descrie ostilitatea faţă de oamenii care aparţin unei alte ţări sau unui alt grup etnic, precum şi lipsa de respect pentru tradiţiile şi cultura lor.

RASISMUL

Rasismul reprezintă credinţa că unii oameni sunt superiori deoarece aparţin unei anumite rase. Rasiştii definesc rasa ca fiind un grup de oameni cu strămoşi comuni. Aceştia diferenţiază rasele în funcţie de caracteristici fizice cum ar fi culoarea pielii şi textura părului. De fapt, nu există diferenţe clare şi, mai ales, nu există diferenţe care să conteze. Ultimele cercetări demonstrează că rasa reprezintă o entitate imaginată. „Rasa” nu are o bază biologică. Termenul de „rasism” descrie de asemenea comportamentul agresiv sau abuziv faţă de membrii unei aşa-zise „rase inferioare”. Rasismul ia forme diferite în diferite ţări, în funcţie de istorie, cultură şi alţi factori sociali. O formă relativ nouă de rasism este aşa-numita „diferenţiere etnică sau culturală”, care susţine că toate rasele sau culturile sunt egale, dar că acestea nu ar trebui să se amestece pentru a-şi păstra originalitatea. Nu există dovezi ştiinţifice care să certifice existenţa diferitelor rase. Biologia a reuşit să identifice o singură rasă: rasa umană.

ANTISEMITISMUL

Antisemitismul reprezintă prejudecata împotriva evreilor. Antisemiţii cred în mod eronat că evreii sunt esenţialmente diferiţi de ceilalţi oameni. Aceştia cred adeseori că evreii vor să conducă lumea şi că încearcă să-şi atingă acest scop printr-o conspiraţie mondială. Această formă de intoleranţă xenofobă duce la discriminare împotriva indivizilor precum şi la persecutarea evreilor ca grup. Manifestarea cea mai oribilă a antisemitismului a venit odată cu ascensiunea lui Hitler şi cu ideologia nazistă a purificării rasiale. Milioane de evrei, deportaţi din toate statele controlate de Germania, au murit în lagăre de concentrare în timpul Holocaustului. Cu toate acestea, antisemitismul nu a început şi nu s-a sfârşit odată cu Holocaustul. Acesta are puternice rădăcini în cultura europeană şi se manifestă şi în ziua de azi.

FASCISMUL

Fascismul este o mişcare politică reacţionară de extremă dreaptă, a cărei ultimă manifestare este dictatura bazată în mod făţiş pe teroare. Fascismul câştigă teren în rândul tutror grupurilor sociale, în special în timpuri de criză politică şi economică, desfiinţează libertăţile democratice şi discriminează anumite minorităţi (etnice) şi pe cei cu vederi diferite. Fascismul se bazeazăpe un puternic naţionalism care se transformă adesea în rasism. Cea mai brutală manifestare a fascismului a fost dictatura naţional-socialistă din Germania dintre 1933 şi 1945, dar aceasta nu este nici pe departe singura dictatură fascistă din istorie. Cuvântul „fascism” a fost creat de dictatorul italian Mussolini. Deseori spunem Fascism cu „f” mare când vorbim despre o ideologie în contextul istoric specific şi „fascism” când vorbim despre „familia de ideologii” la modul general. Cei care îmbrăţişează astăzi această ideologie se numesc neo-fascişti.

NAZISMUL

Nazismul reprezintă ideologia şi politica fascismului german care s-a manifestat cel mai evident între 1933 şi 1945 şi care se caracteriza prin rasism, antisemitism, totalitarism, demagogie socială, agresivitate, violenţă şi pretenţii de superioritate faţă de alte naţiuni. Cuvântul nazism este prescurtarea de la naţional-socialism, mişcare politică germanăcondusă de NSDAP (Partidul Naţional-Socialist Muncitoresc German). NSDAP s-a format în 1919 iar în 1933 a preluat puterea absolută în Germania; a fost declarată organizaţie criminală după cel de-al Doilea Război Mondial la procesul de la Nurenberg. Regimul nazist este responsabil de moartea a milioanede civili, dintre care o mare parte au fost gazaţi în lagărele de concentrare din cauza presupusei lor diferenţe. Grupurile persecutate au fost evreii, etnia romă, homosexualii şi comuniştii/ socialiştii. Unele grupuri se identifică şi astăzi cu idealurile naziste. Aceştia se numesc neo-nazişti; unii dintre ei se manifestă ca skinheads, dar nu toţi schinheads sunt neo-nazişti.

HOMOFOBIA

Frica şi ura faţă de homosexuali se numeşte homofobie. Homosexualii sunt uneori văzuţi ca fiind „nebuni, răi şi jalnici”: bolnavi psihic, perverşi şi demni de milă. Homofobia vine adeseori din convingerile religioase. În general homofobii văd mai întâi (homo)sexualitatea unei persoane şi abia apoi o văd ca pe o fiinţă umană. Homosexualii au fost persecutaţi secole de-a rândul, şi în multe ţări sunt persecutaţi şi astăzi. Deoarece cuvântul „homosexual” a ajuns să fie asocial cu un fel de „boală”, mulţi preferă să folosească termenii „gay”, „lesbiană” sau LGTB (lesbiană, gay, transsexual, bisexual).

SEXISMUL

Sexismul înseamnă să faci o diferenţă nefondată între bărbaţi şi femei. Bărbaţii şi femeile sunt au o construcţie psihologică diferită, şi acesta este singurul motiv pentru care uneori trebuie trataţi diferit. Dar a face o diferenţă nedreaptă între bărbaţi şi femei este discriminare. Sexismul este o formă de discriminare. În loc să vorbească despre cele două sexe, activiştii folosesc adeseori termenul „gen”. „Sex” este un termen propriu biologiei, în timp ce „gen” este un termen propriusociologiei şi politicii. Genul este modul în care societatea defineşte masculinitatea şi feminitatea.

NAŢIUNEA

O naţiune este un grup de oameni care manifestă dorinţa de a se vedea ca un grup coerent. Aceştia consideră că au strămoşi comuni, o istorie comună şi adesea un teritoriu comun. Naţiunile nu sunt entităţi organice, biologice sau naturale. Ele există din dorinţa oamenilor. Sunt "imaginate". Acest lucru nu le face mai puţin reale în lumea în care trăim, deoarece trebuie să ne confruntăm zilnic cu lucrurile în care oamenii cred. Ideea existenţei naţiunilor ca elemente constitutive esenţiale ale lumii este relativ nouă, apărând în secolul al XIX-lea. Statele care doreau să-şi unifice populaţia au propagat ideea de naţiune, cu istorie, limbă şi teritoriu comun.

NAŢIONALISMUL

Naţionalismul este o ideologie politică ce pune interesele unei „naţiuni” sau grup naţional deasupra intereselor celorlalţi şi deasupra tuturor celorlalte relaţii, fie ele familiale, de prietenie, de gen sau umane în general. Acesta se leagă adesea de o pretenţie teritorială. Naţionalismul diferenţiază oamenii în funcţie de o frontieră, care de obicei nu are nici o legătură cu oamenii care trăiesc acolo, ci numai cu regele sau alt reprezentant al autorităţii care a trasat o linie pe hartă. Această idee politică susţine superioritatea cetăţenilor unei naţiuni faţă de ceilalţi şi de obicei rezultatul este că alte naţiuni sunt privite cu suspiciune. Şovinismul este o manifestare extremă a naţionalismului. La origini, noţiunea de naţionalism nu era negativă deoarece era legată de recunoaşterea drepturilor cetăţeneşti şi de emanciparea unor minorităţi adesea oprimate. Cu toate acestea, naţionalismul devine un concept periculos când se combină cu noţiunile de moştenire, identitate şi „legături de sânge”.

PATRIOTISMUL

Patriotismul reprezintă mândria aparteneţei la o naţiune sau afecţiunea pentru această naţiune. Acesta vine dintr-o atitudine sentimentală faţă de naţiune, şi faţă de cultura şi societatea care îi sunt proprii. Acest mod de gândire nu afectează posibilitatea prieteniei cu alte ţări şi naţiuni, precum şi respectului faţă de drepturile şi interesele acestora. Deşi diferit de naţionalismul politic, patriotismul poate să devină uşor motorul unui naţionalism intolerant.

INTERNAŢIONALISMUL

Internaţionalismul este convingerea că drepturile omului, viaţa şi demnitatea umană suntmai presus de naţionalitate. Internaţionalismul reprezintă refuzul de a recunoaşte diferenţe esenţiale reale între fiinţele umane indiferent de naţionalitate. Cei care cred în internaţionalism vor lupta împotriva naţionalismului, rasismului, fascismului, sexismului, antisemitismului, homofobiei şi oricăror alte forme de discriminare.

INTERCULTURALISMUL

Interculturalismul reprezintă convingerea că devenim mai bogaţi cunoscând şi experimentând alte culturi. Oameni diferiţi ar trebui să poată să trăiască împreună, în ciuda fondului cultural diferit. Interculturalismul înseamnă să accepţi şi să respecţi diferenţele. Cei care cred în interculturalism suntconvinşi că pot învăţa şi câştiga din întâlnirea cu alte culturi.

MULTICULTURALISMUL

Multiculturalismul reprezintă coexistenţa sau promovarea coexistenţei mai multor culturi pe acelaşi teritoriu. Mulţi folosesc acest concept când vorbesc despre un viitor fără rasism. Dar multiculturalismul poate de asemenea să însemne izolarea reciprocă a culturilor. Unii rasişti cred într-un multiculturalism care se apropie de sistemul de apartheid aplicat în Africa de Sud, unde diferitele culturi erau separate în mod nemilos şi nedrept.

INTEGRAREA

Integrarea este un proces de unificare a indivizilor şi activităţilor într-un sistem nou. Acest lucru înseamnă că grupurile minoritare şi grupul majoritar dezvoltă un nou stil de viaţă, care să includă valori şi idei ale ambelor grupuri. Integrarea înseamnă de asemenea că toată lumea îşi găseşte loc în societate şi nu se fac diferenţe între grupuri.

ASIMILAREA

Asimilarea înseamnă suprimarea diferenţelor. Câteodată indivizii aleg din proprie iniţiativă asimilarea, dar de cele mai multe ori grupurile sunt forţate să accepte acest proces. Asimilarea forţează un grup să renunţe la cultura proprie pentru a adopta o alta. De obicei minoritatea preia cultura majorităţii.

EXCLUDEREA SOCIALĂ

Excluderea socială este opusul integrării sociale şi este de obicei văzută ca rezultat al discriminării pe bază de cultură, etnie, dizabilităţi, orientare sexuală, etc. Aceasta duce de obicei la sărăcie, animozităţi între grupuri şi exluderea de la drepturi sociale esenţiale cum ar fi dreptul la educaţie, sănătate şi activităţi comunitare. Excluderea socială nu se bazează pe legislaţie (deşi uneori se întâmplă şi acest lucru), ci, cel mai adesea, pe atitudine: crearea unor standarde prea înalte pentru anumita grupuri, consolidarea unui cod vestimentar pe care un grup nu îl poate respecta, etc. Oamenii fără adăpost sunt un exemplu de grup victimă al excluderii sociale.

MINORITATE

Un grup minoritar este un grup de persoane care trăieşte într-o regiune unde numără mai puţini membrii decât cel mai mic grup de populaţie şi ai cărui membrii împărtăşesc caracteristici de natură etnică, religioasă sau lingvistică ce îi diferenţiază de restul populaţiei. Câteodată un grup este considerat minoritar nu din cauza procentajului pe care îl reprezintă în structura populaţiei unei regiuni, ci din cauza situaţiei în care se află. O minoritate are un statut social şi/sau economic mai scăzut decât grupul majoritar şi nu se bucură de aceeaşi putere ca şi grupul majoritar. Uneori minorităţile se consideră naţiuni separate.

MIGRANŢII

Migrantul este o persoană care se mută din ţara de origine în altă ţară. Există o diferenţă între migranţi şi refugiaţi. Migranţii nu fug de pericol sau de persecuţie, ci de obicei se mută în altă ţară pentru a-şi asigura o viaţă mai bună, lor şi familiilor lor. În terminologia modernă, refugiaţii care nu primesc statutul de refugiat sunt migranţi. Diferenţele sunt adesea de ordin administrativ şi nu se bazează pe o deosebire esenţială. Mulţi migranţi s-au confruntat cu situaţii deosebit de periculoase în ţara de origine.

REFUGIAŢII

Refugiatul este o persoană care fuge de pericol sau de o situaţie care îi pune în pericol viaţa. Refugiaţii sunt câteodată definiţi ca solicitanţi de azil cărora le-a fost acordat statutul de refugiat; câteodată termenul este folosit pentru a face referire la orice persoană care are nevoie de refugiu. Problema alegerii între cele două definiţii este de natură politică, nu lingvistică. Câteofată sunt recunoscuţi şi „refugiaţii economici”. Aceştia sunt oameni care fug de incertitudine economică, exploatare, foamete şi mizerie. Definiţia Convenţiei de la Geneva este detaliată şi oarecum restrictivă; aceasta face referire la cei persecutaţi pe baza presupusei lor rase, religii, naţionalităţi, apartenenţei la un anumit grup social sau orientării politice. Definiţia folosită în Africa îi include şi pe cei care fug de calamităţi naturale şi foamete. Recentele Acorduri de la Dublin restrâng definiţia Convenţiei de la Geneva şi fac referire doar la persecuţia de natură politică a individului de către stat.

SOLICITANŢII DE AZIL

Solicitantul de azil este o persoană care caută protecţie într-un anumit stat şi doreşte să primească statutul de refugiat. În multe ţări solicitanţii de azil sunt deţinuţi. Unii sunt întorşi la graniţă. Numai un număr mic de solicitanţi de azil primesc permisiunea de a rămâne în ţara respectivă.

PERSOANELE ILEGALE

Majoritatea celor care lucrează în domeniu nu mai folosesc termenul de „persoană ilegală”, ci pe cel de „sans-papiers” (care ad literam înseamnă „fără acte”). Cineva poate fi ilegal deoarece intră în ţară fără permisiune sau nu are permis de şedere sau guvernul decide să schimbe legislaţia şi permisul de şedere îi este retras.

SOLIDARITATEA

Definim solidaritatea ca fiind un sentiment de comuniune, de ajutor reciproc (compasiune, sprijin moral, ajutor material, cooperare) între ţări, grupuri de oameni sau indivizi. Solidaritatea poate fi pasivă (compasiune) sau activă (ajutor material şi cooperare).

DEMOCRAŢIA

Cuvântul "democraţie" vine din greaca veche şi înseamnă „guvernarea poporului”. În euroa conceptul a fost dezvoltat de filosofii iluminişti. Astăzi democraţia se referă de obicei la conceptul de stat, ceea ce înseamnă mai mult decât să-ţi votezi reprezentanţii la alegeri. În acest caz, democraţia înseamnă de asemenea că ai posibilitatea de a participa în societate cu aceleaşi drepturi ca ceilalţi. Participarea înseamnă să te implici într-o activitate împreună cu alţii, de exemplu o organizaţie de tineret, şi să fii consultat în luarea deciziilor. Această viziune a democraţiei înseamnă că părerile minorităţii sunt ascultate chiar şi atunci când majoritatea are o opinie diferită. Acest ideal înseamnă acceptarea diversităţii şi găsirea unui compromis avantajos pentru toată lumea.

STANGA-DREAPTA

Termenii de „stânga” şi „dreapta” în sens politic au fost folosiţi pentru prima dată pentru a descrie aşezarea membrilor Adunării Generale a Primei Republici Franceze. În timp au ajuns să însemne cu totul altceva şi probabil că semnificaţia lor se va schimba din nou odată cu trecerea anilor. În general a fi „de stânga” înseamnă că eşti progresist, convins de posibilitatea schimbării, în favoarea egalităţii şi a protejării celui mai slab; a fi „de dreapta” înseamnă că eşti conservator, crezi în stabilitate şi continuitate, eşti pentru victoria celui mai bun şi conducerea unei elite. Este important să înţelegem că aceşti termeni au devenit deosebit de complecşi în Europa Centrală şi de Est, unde termenul "socialism" a ajuns să facă referire la grupur conservatoare iar termenul "de centru" face adesea referire la grupuri care în Vest ar fi considerate „de dreapta”.