Convingerile noastre

Anarhiştii cred în Egalitatea fiinţelor umane indirefent de origini şi culoarea pielii. Credem în egalitate socială indiferent de etnie, sex sau orientare sexuală. Credem în instituirea unei economii şi unei comunităţi în care să cooperăm pentru a ne asigura o viaţă sănătoasă, prosperă şi plăcută. Anarhismul este filosofia libertăţii şi responsabilităţii personale şi a respectului reciproc între oameni. Acţiunile anti-rasiste se bazează pe ideile de solidaritate şi ajutor reciproc. Solidaritatea reprezintă revolta noastră normală în faţa nedreptăţilor şi fărădelegilor. Prin ajutor reciproc ne unim pentru a face faţă unui duşman comun sau unei provocări care poate părea insurmontabilă pentru un individ, dar pe care o putem depăşi împreună.

De unde vine rasismul?

Rasismul a fost creat de catre oamenii bogaţi pentru a-i diviza pe muncitori şi a se asigura astfel că aceştia nu se uneau pentru a răsturna sistemul capitalist. Originile rasismului se găsesc în sistemul european de clase sociale.

Oamenii nu aveau pielea închisă la culoare decât dacă munceau în aer liber; bogaţii considerau că munca manuală era datoria oamenilor inferiori şi în consecinţă îi desconsiderau pe muncitori. Expresia „sânge albastru” vine de la faptul că pielea oamenilor bogaţi era atât de albă încât li se vedeau venele. Termenii de „nobil”, „nobilă” şi „nobilime” se referă la acei oameni crescuţi în convingerea că efortul fizic era apanajul oamenilor inferiori.

Aristocraţii au creat modele stricte de conduită pentru a se asigura că nici un străin nu avea acces la privilegiile de care se bucurau.

La început, puterea clasei conducătoare venea din drepturile de proprietate asupra pământurilor, ceea ce le-a oferit monopolul asupra producţiei de alimente şi, în final, controlul asupra guvernului. Capitalismul s-a născut din eforturile comercianţilor şi bancherilor, care nu avea pământuri dar care cumpărau şi vindeau produsele meşteşugarilor şi proprietarilor de pământ. Dezvoltarea industriei le-a permis comercianţilor să devină mai bogaţi decât vechea nobilime. Atunci când capitaliştii au ajuns să domine economia, aceştia au început să aspire la modul de viaţă al aristocraţiei, preluând prejudecăţle de clasă ale acestora.

Statele europene care explorau lumea au folosit fanatismul religios şi cultural pentru a justifica jefuirea popoarelor non-europene. Aristocraţii nu îi considerau fiinţe umane pe oamenii „păgâni” sau „de culoare” pe care îi vindeau ca sclavi sau pe care îi condamnau la sărăcie şi foamete furându-le pământurile (în Constituţia SUA, un negru era considerat 3/5 dintr-un cetăţean, iar amerindienii nu erau nici măcar menţionaţi). Mai mult, nobilii au descoperit că, folosindu-se de armată, îi putea forţa pe aceştia să supravieţuiască plătindu-le mai puţin decât muncitorilor europeni, atâta timp cât muncitorii europeni erau convinşi că oamenii „de culoare” vor primi doar sarcinile ingrate pe care ei refuzau să le facă.

Conceptul de „rasă” este nefondat

Biologii nu au descoperit nici o similaritate genetică între oamenii care au fost grupaţi în cadrul aceleiaşi rase pe baza culorii pielii. Grupele de sânge umane nu au nici o legătură cu clasificarea raselor în funcţie de culoarea pielii. Fiinţele umane cu trăsături etnice diferite, inclusiv culoarea pielii, se pot încrucişa. Majoritatea americanilor descendenţi ai foştilor sclavi au strămoşi europeni. Culoarea pielii este produsul originii geografice a strămoşilor unei persoane. Oamenii ai căror strămoşi au trăit timp de mai multe generaţii într-un climat tropical vor avea pielea mai închisă la culoare; acesta este un mecanism de apărare biochimică împotriva expunerii la soare. Oamenii ai căror strămoşi au trăit în regiuni împădurite, cu anotimpuri reci şi zăpadă vor avea pielea mai deschisă la culoare.

Toate familiile de limbi fac dovada unor migraţii importante de-a lungul istoriei. Familiile de limbi s-au definit prin comerţul dintre popoarele care trăiau în regiuni apropiate. Există multe caracteristici genetice care depăşesc limitele familiilor de limbi, şi asta deoarece majoritatea acestor popoare s-au încrucişat până la punctul în care au ajuns să împărtăşească aceste caracteristici, dincolo de barierele etnice, culturale sau lingvistice.

Cum luptăm împotriva rasismului?

Primul lucru pe care trebuie să-l facem este să atacăm instituţiile care „justifică” rasismul, acele puteri politice şi economice care încurajează comportamentul şi ideile rasiste, perpetuând concepţia că acestea sunt respectabile/justificabile şi nicidecum nedemne. Trebuie să arătăm că vedem rasismul ca pe o ideologie laşă, reprobabilă şi demnă de tot dispreţul. Trebuie să-i punem în încurcătură pe cei pe care rasismul îi face să se simtă în largul lor şi să le arătăm celor care pun acest gen de idei sub semnul întrebării că instinctele lor sunt corecte. Cele mai eficiente arme ale noastre sunt bunul simţ şi unitatea în faţa violenţelor şi exploatării. Scopul nostru este egalitatea socială. Îl vom atinge după ce ne vom descotorosi de toate instituţiile care se bazează pe rasism pentru a ne exploata. Rasismul este motivat de lăcomie şi perpetuat de putere şi ignoranţă. Vrem să abolim capitalismul şi să-l înlocuim cu un sistem în care locul de muncă să fie proprietatea muncitorilor, pe care aceştia să o administreze independent. Vrem să abolim guvernele care creează divergenţe pentru a proteja câţiva oameni bogaţi şi puternici şi să le înlocuim cu nişte comunităţi autonome independente care să îşi coordoneze activităţile cu ajutorul unor federaţii descentralizate. Vrem să punem bazele unor şcoli libere unde copiii să poată creşte fericiţi şi feriţi de bigotism. Descotorosindu-ne de capitalişti, şefi şi politicieni profesionişti şi dându-le înapoi oamenilor care fac o muncă productivă controlul asupra locurilor de muncă şi comunităţii vom crea o societate în care oricine este dornic să muncească poate avea o viaţă liniştită.